1000-de-chipuri

ei,poate nu era cazul sa vad un astfel de film in seara asta,mai ales ca am depasit cu mult limita de alcool pe care celula mea o poate modera.
poate ca era mai bine nici sa nu beau azi(nu atat de mult),dar cacat,o sa ajung iar in Bucurestiul ala nenorocit care parca dintr-o data a secatuit de ori-si-ce suflare prieteneasca si care ma face sa ma simt de parca in mod constant Nea Cornel,electricianul, imi scapa direct in crestet surubelnita lui smechera cu care nu stiu exact ce verifica la stalpul din fata caminului in care as putea spune ca locuiesc.
mi-a fost foarte greu sa ma trezesc.S-a lasat cu tinut de frunte si cafea,adica activitati extreme.Ce-i drept,borasc rar,din simplul motiv ca nu-mi prea place risipa,insa azi nu se preta altceva.
acum e mai nasol.Pentru ca nu stiu ce vreau.Sa fac. Chiar am fost certata pt ca am bufnit in plans cand am constientizat ca oricum lumea e de cacat,dar m-a trezit la realitate spunandu-mi sa plang si pt gropile din oras,ca alea-i mananca lui zilele;plus que,aparent si eu sunt un foarte-de-cacat-om.Vorbeste lumea.
in concluzie, nu trebuie sa te cunoasca cineva ca sa ii devi antipatic doar pt ca iti permiti sa fii;nu e necesar sa te iubeasca ca sa fie langa tine; si nu,nu e vorba doar de sex.
mi-e dor de mishu.
maine voi posta ultimul gand public,apoi ma voi intoarce in intimitatea din care am scapat.nu mi-a pasat niciodata cat de popular,frumos,comic sau de interes e ceea ce scriu.probabil ca n-o sa mori daca nu o sa mai stii ce dracului mai debiteaza depresiva aia lipsita de complexe de uratenie.

Mi-ar placea sa am atata initiativa si sa ma duc intr-un bar in care nu am intrat niciodata,sa nu fie chip de cunoscut,sa ma asez la o masa cu mine si sa bem impreuna.Ar fi cicatrizant pt ranile mele psihice sa fiu in stare sa ma confrunt direct, sa-mi las falsa veselie pe un loc de parcare. Acolo nu ar merge cu pacaleala.Nu ar fi nevoie nici sa imi antrenez muschii faciali vorbind ca nesatula de cuvinte,de parca m-ar plati cineva la norma.
Mi-am sclerozat constiinta.Am preferat jurnalele,blogurile,un dumnezeu sau un catel,pana si un Stafiduta...numai sa nu dau nas in nas cu ea.Si acum,ca nu o mai am...mi-ar fi placut sa o am.Mi-ar fi dat,probabil, posibilitatea sa nu mai fiu egoista.

nu cred ca exista ceva mai puternic decat durerea;durerea dezamagirii.
imi simt sangele acidulat...imi plange sufletul si nu gasesc nimic la indemana care sa ma faca sa-mi revin. cat de usor imi pot face rau oamenii pentru care am luptat cu orgoliul si constiinta .
cateodata cred si eu ca imi place sa sufar; nu pot sa pun punct. mi-e teama ca mai mult de atat nu o sa mai pot nicand sa ofer...ca am implicat fiecare darab din fiinta mea si am investit tot,tot ce era uman si posibil in atat de putin.iar putinul,in loc sa creasca,sa infloreasca asemeni unei magnolii frumos parfumate, s-a garbovit de atatia spini.si tot ce mai pot face acum este sa-l ud...pt ca nu ma simt in stare sa-l scot din pamant si sa-l las sa se usuce.cum am spus,am investit prea mult.