1000-de-chipuri

Ascultand Ordinary Boys-"I love you" mi-am adus aminte de primul meu "te iubesc". Eram printr-a sasea mi se pare.Ne tinusem unul dupa altul o vara intreaga.El era mai mare cu un an,insa invatam in aceeasi scoala. Era frumoasa viata pe atunci...nu-mi inecam dezamagirile in plante sau prafuri,nici macar intr-un kilogram de inghetata.Imi ajungea sa ma plimb singura pe plaja de la modern,iar in situatii exagerate sa inot portul Tomis pana imi ieseau plamanii si treaba trecea de la sine.
Nu invatasem inca cum se pronunta strania fraza si nu-mi era teama de tot ce implica trairea acelui sentiment puternic.Mi-au mai trebuit 2 ani de atunci pentru a putea raspunde la acel "te iubesc",desi persoana s-a schimbat intre timp.
Iar de cand am invatat cum se face,am tot profitat.Il spuneam de fiecare data cand credeam ca are suficienta greutate,insa niciodata persoanelor care chiar meritau.L-am folosit de atatea ori ca moneda de santaj si de prea putine ori cand chiar simteam.
Acum imi doresc iar sa nu stiu ce inseamna sa iubesti.

Imi plac zilele astea in regie.Ploaia a transformat mizeria de pe jos intr-un veritabil ceai de tei.Nu-mi mai vine sa-mi smulg pielea de cald,pot sa umblu decent pe strada in miez de pranz,fara palarie,evantai si crema cu factor 50+ fara sa fiu banuita de vreo forma incipienta de schizofrenie.