1000-de-chipuri

Pentru ca toti uitam la un moment dat ca suntem oameni; pt ca toti ne cacam in sus de fiecare data cand avem ocazia,pt ca suntem ai dracu' si nu stim sa pretuim oameni ori gesturi, pt ca ne vindem pt Gucci, ne futem pt Bmw ,dar n'am da 2 bani daca cineva ar lesina in strada,pt ca nu sunt cu nimic mai presus ca voi,de'asta...de-asta sunt suparata pe mine.
Constat cu stupiditate ca in ciuda a tot ceea ce credeam ca sunt- sa zicem,o entitate cu oareshce scoala,o leaca de cultura generala si darul vorbei- nu's decat o profana imbibata cu barfa si tv,un om care face lucruri pe jumate, o muiere preocupata de unghii si de boarfe,careia nu-i lipseste nimic.
Am fost pusa in postura in care tb sa restitui soramii tot ceea ce primisem DEGEABA de la ea(desi eu crezusem pana atunci ca daca invat si sunt totdeauna prima la scoala pot plati cu asta lucrurile materiale). Da,pana si mie mi s-a parut de necrezut,dar iaca de se petrecu. Pe moment am fost socata,apoi panicata -ce ma fac eu fara tel, dell,ipod,masina etc...ca mai apoi sa devin disperata gandindu-ma ca nu o sa mai am ce bani sa sparg in weekend-uri.
In fine,ziua respectiva a trecut.
Cu ce credeti ca am ramas ?
Desi nu ajunsesm acasa- pt ca,fiind o fraiera fara scrupule am preferat sa ma refugiez la Vlad si sa plang,decat sa stau si sa rezolv buba- eram sigura ca totul se va sfarsi cu happy end.
Iar de aici povestea are 2 sfarsituri:
A) Soramea mi-a lasat lucrurile,deci fusese doar un incident.

B) Mi-am dat seama cat de usor se pot schimba oamenii in momentul in care sunt stabili financiar; cat de simplu poti uita de grade de rudenie si de sentimente cand nu e ca tine.
Oare merita sa fiu si eu asa?

Asta e sfarsitul pe care l-am ales.Sunt in stare sa devin un om intelept,sa trec peste nevoia materiala si sa ma rezum la confortul meu spiritual?
Sunt in stare sa recunosc ca sunt un om de 3 lei care efectiv nu prea merita tot ce are?
Cu totii suntem roade ale asteptarii altora;poate unii isi vor vedea visul cu ochii-insa pt ai mei,timpul a expirat mai devreme.
O sa fiu eu in stare sa ma bucur de realizarile mele cat si pentru ei? O sa fiu in stare sa ma strang in brate la sfarsit de facultate ca si cum m-ar imbratisa mama? Voi putea avea admiratia lui tata in propria-mi privire?
Cam astea sunt problemele mele acum.Nu-mi pot reinvia parintii,cum nici nu pot s'o mai las pe soramea sa ii substituie. Trebuie sa ma trezesc si sa recunosc ca asta e!
Nu's singulara.