1000-de-chipuri

Pentru ca mi-e prea lene sa citesc post-ul anterior si sa vad pe unde am ajuns cu povestirea...sper sa se lege treburile:
Asa,in seara respectiva,dupa Sangria si palavre A-ei ii veni ideea ca tocmai eu sa incerc cheile de la sifonier.A treia cheie,ultima, a reusit sa il deschida. A fost de film momentul, pt ca usa dulapului era din aia care se ridica/se cobora ca o jaluzea;cand s-a potrivit cheia,usa a cazut instantaneu. Nici uneia nu-i venea sa creada.Am scotocit pana pe la 2 jumate ,am pus detaliile in ordine si am ajuns la concluzia ca persoana respectiva era o persoana publica,scriitor,filosof,necasatorit,fara urmasi iar portretul de pe perete era al tatalui sau-comandant in primul razboi mondial,om exceptional,decorat si arhidecorat...iar Marioara B,cum era scris pe usa de la intrare-era mama acestuia.
Frumos a fost ca am dat peste jurnalele sale zilnice,cu insemnari aparent insignifiante...insa despre care cred cu tarie ca ar putea forma cu siguranta o carte minunata.
Eu,ca un mic intreprinzator ce ma consier, imediat i-am propus A-ei sa le vindem unei reviste,ceva..insa spiritul ei demn m-a invins. Am inchis totul la loc,fara sa miscam ceva din pozitia initiala....asa incat noi sa fim singurele care am rascolit intimitatea acelui om...momentan.
Sa mor eu daca nu m-am distrat exceptional in seara aia

Am tergiversat acest moment cat am putut;e ca si cum ti-ar pune cineva mana la gura ca sa nu mai vorbesti spurcaciuni; am vrut sa ma abtin mai mult,da' n-am putut; sunt si eu lume...
E nasol cand ti se reproseaza ca n-ai mai scris...ca esti verificat in zadar dupa ceva nou si minunat...e nasol cand stii ca poti dezamagi [cum mi s-a intamplat cu andra:))] sau ca oamenii nu te recunosc in propriile-ti cuvinte;dar ce-as putea sa fac? sa ma cenzurez? sa incerc sa scriu obiectiv despre chestii subiective? Da cine cacat sunt eu, filozoafa din P9? hai s-o lasam dracu!
Azi mi-am luat inima in zimti, am beut si o cafea la intimidare, numa' numa' sa iasa crema din evenimentul misto pe care am de gand sa vi-l impartasesc.
Era duminica seara parca, pe 8 luna curenta, cand, dupa o iesire interesanta cu doua cunostinte am decis sa raman la una dintre ele pentru a continua petrecerea.
O sticla de Sangria, veselie, barfa de ne-a iesit oxitocina prin pori...insa nimic nu mi-a captat atentia indeajuns de mult incat sa uit de dulapul ala inchis cu cheie.
Prietena mea locuieste in centrul Bucurestilor,intr-o garsoniera veche, cu iz boem de pe splaiul Unirii. De fiecare data cand veneam in vizita curiozitatea mea sa aflu ce era cu locul ala crestea ,crestea si nu se mai oprea: lucrurile parca inghetasera in timp acolo; toltul era vechi,autentic,mirosea a secolul trecut. Inchiriase apartamentul de la un domn trecut de 40 de ani.Nu aflase prea multe despre imobilul respectiv, doar ca apartinuse unui om in varsta si ca nu mai fusese inchiriat; insa pe motiv de pile serioase...:D?
Ei, in diferite randuri am incercat sa descopar ce secrete ascunde mica incapere a A., insa niciodata nu reusisem sa descopar intregul mister. Ma fascina portretul comandantului de pe perete-semana cu Hitler...ma macina gandul ca poate se ascunde ceva mult mai straniu in spatele tabloului macabru inchis de A. in debara,departe de ochii vizitatorilor. Stiam ca ceva e special acolo si nu stiam de unde sa incep cautarile.
Asa ca prima tinta au fost sertarele,bibilioteca si dulapurile.A era uimita si in acelasi timp speriata de gandul ca as putea agita spiritul celui trecut in eternitate:D. Eu insa, n-aveam nici pe dracu'. La prima mea scotocire nu am descoperit prea multe: doar lucruri vechi, niste tacamuri de argint,ceva literatura franceza,schita tabloului ciudat, maruntisuri.
Si totusi, cine era omu'din potret? cine era M.B..y-omul care murise? De ce ramasesera toate lucrurile lui ,de parca inca locuia acolo?
[continuarea data viitoare..]