1000-de-chipuri

Pentru ca mi-e prea lene sa citesc post-ul anterior si sa vad pe unde am ajuns cu povestirea...sper sa se lege treburile:
Asa,in seara respectiva,dupa Sangria si palavre A-ei ii veni ideea ca tocmai eu sa incerc cheile de la sifonier.A treia cheie,ultima, a reusit sa il deschida. A fost de film momentul, pt ca usa dulapului era din aia care se ridica/se cobora ca o jaluzea;cand s-a potrivit cheia,usa a cazut instantaneu. Nici uneia nu-i venea sa creada.Am scotocit pana pe la 2 jumate ,am pus detaliile in ordine si am ajuns la concluzia ca persoana respectiva era o persoana publica,scriitor,filosof,necasatorit,fara urmasi iar portretul de pe perete era al tatalui sau-comandant in primul razboi mondial,om exceptional,decorat si arhidecorat...iar Marioara B,cum era scris pe usa de la intrare-era mama acestuia.
Frumos a fost ca am dat peste jurnalele sale zilnice,cu insemnari aparent insignifiante...insa despre care cred cu tarie ca ar putea forma cu siguranta o carte minunata.
Eu,ca un mic intreprinzator ce ma consier, imediat i-am propus A-ei sa le vindem unei reviste,ceva..insa spiritul ei demn m-a invins. Am inchis totul la loc,fara sa miscam ceva din pozitia initiala....asa incat noi sa fim singurele care am rascolit intimitatea acelui om...momentan.
Sa mor eu daca nu m-am distrat exceptional in seara aia