1000-de-chipuri

Ieri s-au facut 7 ani.Nu ma plang,nu pot sa spun ca mi-a fost greu.Insa cu siguranta dor mi-a fost.
Am inca un sentiment ciudat.Parca de apasare.
Cateodata ma intreb cum ar fi fost daca lucrurile se petreceau altfel.As mai fi fost ce sunt azi?as mai fi gandit precum o fac acum? nu pot sa zic ca nu-mi lipseste...insa stiu ca singura solutie este sa nu ma gandesc prea des.si desi nu o fac,desi mai sunt putine lucruri care o amintesc....mi-e al dracu de greu sa o uit.pentru ca sunt parte din ea.
Imi imaginez adesea cum ar fi sa ma certe,sa-mi spuna sa vin acasa mai devreme,sa ma pedepseasca cand beau peste masura.Mi-ar fi placut sa nu trebuiasca sa decid pentru mine,sa nu fiu nevoita sa ma razboiesc cu oamenii mari si sa nu plang dupa ea.
Sa fie tot timpul langa mine si sa ma tina in brate,sa ma sune si pe mine si sa ma intrebe daca am mancat azi,daca am nevoie de bani.
Regret ca am fost un copil imbecil si ca nu i-am zis niciodata ca o iubesc.
Si toate celulele mele se roaga acum sa fie linistita.