1000-de-chipuri

Ce bine-i asa!
De cand blogul asta a reintrat in anonimat am inceput(iar) sa ma simt ca acasa aici. Pot sa scriu tot ce-mi macina inima,sa folosesc "cur" si "pula" -obscenitatile mele preferate,fara sa mai aud cate-o voce care are in sange nevoia sa ma cenzureze. Si daca pare ca azi vom vorbi despre cenzura,ei bine: nu!
Azi vom vorbi despre diferenta dintre zilele linistite si alea nelinistite. Diferenta...o facem noi. Noi suntem dusmanii fericirii noastre, personalitati primitive ce nu ne putem controla dorintele si temerile ,asa incat atunci cand o dam in bara nu ne multumim cu asta si punem si de-o zi fututa,ca sa fie treaba buna.
Spre exemplu acum vreo 5 luni daca as fi aflat ca al' cu care sunt m-ar fi inselat probabil m-as fi urcat pe pereti, as fi facut scandal ca la indienii indigeni,ca sa le zic frumos si mi-as fi futut nu o zi-o saptamana cel putin. Acum treaba sta altfel: faptul e consumat,as urla degeaba si m-as consuma fara rost,plus ca mi-as strica si cheful de inot care zace in mine de 2 zile de cand tot ploua noaptea.
Ei bine,nu stiu ce s-a intamplat cu mine;inainte tanjeam dupa afectiune, ajungeam sa o cer in cele mai josnice moduri.Acum insa-desi inca sunt umana,am invatat sa ma controlez.
Sunt linistita.Citesc in franceza si parca descopar zi de zi senuzalitatea unor cuvinte oarecum oridinare pentru mine. E vara si nu trebuie sa fac nimic.Important. Nimic care sa imi displaca,sa ma enerveze,sa ma agaseze.Nu trebuie sa suport oameni sau comportamente,pt ca pur si simplu pot sa plec.
Atatea concerte,atatea plaje pustii , sa-l vad pe prostalaul de Zack alergand ca bezmeticul, sa stau pe un scaun de pescar la 5 dimineata si sa astept sa rasara Cel Galben, sa simt briza si sa uit ca nu am bani. E perfect.
Si 14 aug,care vine,impreuna cu Serj ,desigur la Sibiu...unde o sa fie apogeul bucuriei mele:cel mai asteptat concert.
Si apoi septembrie cu pregatiri,cu haine si miresme boeme...cu carti si ochelari diafani..cu mine plecand pt 5 luni.
Si apoi fericirea sa simti lipsa persoanelor dragi...ma bucura chestia asta: ca o sa am cui sa simt lipsa,ca am la cine sa ma gandesc,ca nu sunt atat de singura pe cat ma plang.

e un chin sa bei doi litri de apa pe zi,mai ales daca nu ai baia la fix 6 pasi de tine; e ca si cum nu as avea vezica-tot ce beau pis in urmatoarele 5 minute.Ca dracu! Bine macar ca sunt in casa,nu prin vama sau la vreun concert sa las si lei grei pentru un pahar de urina.

Iar am starea aia de cacat,in care am atatea de spus insa parca nu imi vine sa folosesc cuvintele,ci mai degraba picioarele ,pumnii si saliva.
Mi-e groaza cand ma gandesc ca ar fi trebuit sa am o umbra de maturitate in gandire si sa nu ma mai bat din picior cand vreau ceva ce nu pot avea,dar nu o am.
Tanjesc ca toti taunii dupa afectiune si mi se pare ca totul mi se cuvine ...si cu toate astea constentizez ce varza sunt ,insa nu-mi pot invinge gena egoista.
Ce sa fac? mananc inghetata ca sa-mi creasca nivelul de serotonina,barfesc cu fetele ca sa-mi secrete creierul dopamina si stau linistita apoi,ca pana diseara sa mi se formateze gandirea.

vreau sa scriu,dar nu pot sa ma exprim.vreau sa urlu ,dar nu-mi pot aduna fortele.vreau sa uit,insa nu stiu de unde sa incep.