1000-de-chipuri

de ce suntem nesatui si nemultumiti? de ce avem atatea nevoi si comentarii? de ce nu putem sa afirmam dupa mai mult de o zi ca avem destul,ca suntem linistiti ,ca nu mai e nevoie de nimic-ca asta-i fericirea.
imi doresc din ce in ce mai mult sa fiu un om simplu.mi-am smuls si firele de par alb care-mi rasarisera in crestet si la tampla;unii il considera noroc-pe firul alb...eu nu vad in el decat pasul batranetii.si e prea devreme.mai sunt multe pe care trebuie sa le miros,sa le ating...vorba aia, de care sa ma plang-insa am incetat deja sa lupt.
nu stiu cum de mi s-a uscat veselia.statistic vorbind,nu mai rad decat 5%,iar asta din politete.sau poate nu am mai auzit dume bune.sau poate nu am stat pe langa cine trebuia.sau poate.
poate nu mai iubesc.
cred ca asta e apogeul deprimarii.sa vrei sa iubesti si sa nu mai poti,sa nu mai ai de ce; sa te plafonezi...sa-ti fie lene sa cauti in celalalt/ceilalti potentialul... sa-ti fie scarba sa anticipezi reactii,sa-ti fie jena sa nu accepti scuze.
am nevoie de un sut(a se citi picior in cur).
Trezeste-ma,te rog!