1000-de-chipuri

am observat ca traim in epoca plangaciosilor.toti ne plangem( zi de zi) de cate ceva.nu ca eu as face asta mai rar, sau m-ar deranja ca o fac altii,insa mi-e mila de noi.
ma intristeaza enorm( si iar ma plang) ca nu gasim prea multe lucruri care sa ne faca sa ne laudam...si nu,n-am chef sa ma laud ,daca asta pare scopul post-ului de azi.
vreau doar sa trec in revista niste lucruri de care m-am plans,desi acum sunt mandra ca le-am realizat:
~special,my special gold friend-daca nu-l incercam nu aveam un motiv serios ca pe viitor sa-mi leg copii de un cactus,in caz ca-i prind facand asta.
~am dat pisicii(desi mi-e dor de ei,de ma usuc),acum il am pe zombie zac-care desi pute si baleste de zici ca ai limacsi transparenti prin casa,e si el un suflet(mare)
~nu am dat A-ul pt motociclete.Abia ma tin pe role,cu bicla-habar-nam...sa nu ne imaginam cu motocicleta ce-ar mai fi!
~nu pot sa ma destresez----intr-un fel e bine..ca raman conectata,oarecum,cu picioarele pe pamant
~nu am ajutat un tip in fata la Unirii,abia akm am constientizat ca el are o meserie din a avea nevoie de un ajutor.
~nu am ramas la Constanta.Si cum mai evoluam eu?
~ca m-am certat cu soramea si nu mai am masina.Meritam o lectie,nu-i asa?
~ca nu am citit"Nobila Casa".este vreme.
lista-i lunga...insa e clar ca depinde cel mai mult de felul cum privesti lucrurile.

Nu sunt un om optimist,chiar m-a ocolit aceasta caracteristica ...insa incerc sa recuperez ce am pierdut cu atitudinea mea negativista din ultimii ani.
Abia astept sa se topeasca zapada asta imputit de rece,sa mearga dracului o data trenurile,sa se ieftineasca barilul de petrol,sa ajung si eu acasa la constanta,sa imi fac provizii de haine colorate-minunate-pe masura cu care sa ma imbrac la primavara. Somn Usor!